Glas Comun. Trimitere catre adresa ziarului precum si ultimele articole publicate de Glas Comun (optional).
Nu mă mai lasă noaptea şi nu mă odihnesc, Un praf de stele îmi viscoleşte ochii Şi mă gândesc la tine să ştiu că mai iubesc Şi precum patrafirul, îţi mângâi tivul rochii. Că Dumnezeu mă-ncearcă să simt că mai trăiesc, Îmi dă un dor de moarte lângă singurătate Şi mă gândesc la tine [...]
Articol originalInterviu cu scriitoarea şi jurnalista MARIA DIANA POPESCU, redactor-şef adjunct, la revista „AGERO”-STUTTGART/GERMANIA www.agero-stuttgart.de „SE IMPUNE O <<DICTATURĂ A VIRTUŢII>> Adrian Botez: Stimată doamnă Maria Diana Popescu, interviul de faţă este, pentru mine, dintr-un anumit punct de vedere, o premieră. Mai exact, pentru prima oară intervievez o persoană de mare fineţe a Duhului, [...]
Articol originalVoi nu ştiţi cum e Să intri în clinica de psihiatrie Flămând. După ce te-ai bătut cu iluziile Şi propriile tale victorii te-au învins. Şi tocmai când intri în cameră Să îţi ocupi locul pe pat, Să constaţi Că nu eşti singur: Mai sunt şi alti pacienţi aici Mâncând Cu un aer obişnuit. Şi tu [...]
Articol originalCEA MAI BINECUVÂNTATĂ MĂMICĂ – UN VIS ADEVĂRAT Era în primăvara anului 1995, în Săptămâna Luminată, după Învierea Domnului, când, într-o noapte, mi s-a arătat în vis chiar Mântuitorul nostru Iisus Hristos. Mergea înainte pe un drum alb, strălucitor, cu sclipici de zăpadă din loc în loc şi îngust. De o parte şi de [...]
Articol originalTABLETE MEDITATIVE N-am să ştiu niciodată cine a inventat sărbătorile. Pentru cei mai mulţi, prilej de beţie, de distracţie (mă rog, fiecare se distrează în felul său, unii ţipând isteric şi dănţuind drăceşte) – de întâlniri şi prea puţin, de odihnă. Pe mine m-au deprimat totdeauna. Cred că e o moştenire maternă. Mama plângea la [...]
Articol originalEra o zi ploioasă de aprilie. Cartierul industrial unde locuia Cristian cu soţia, format din blocuri cu apartamente cât o cutie de chibrituri îi sporea starea bacoviană în care intrase de când văzuse cerul înnorat şi bălţile de ploaie de pe carosabilul din faţa blocului său. Soţia lui care era învăţătoare avea program pe [...]
Articol originalFără îndoială că, atunci când un om săvârşeşte un fapt nedemn, nu are motiv să se bucure decât în extremele cazuri când sufletul său este atât de pervertit la rău, încât nu mai ştie a discerne şi i se pare că răul cel mai abominabil este bun şi frumos şi merită să-l săvârşească. Dar [...]
Articol original…Recitind pagini din capodopera lui Romulus Vulcănescu, “Mitologie română” (Ed. Academiei RSR, Buc. 1987), am observat, cu surprindere, că autorul tratează, cu destulă suficienţă şi superficialitate, unele dintre datele (extrem de preţioase!) pe care, la început de veac XVIII, iluministul mason român, Dimitrie Cantemir (obsedat de exactitatea descriptivă, care-l salvează de efectul lipsei “antenelor” autentic [...]
Articol originalI.L.Caragiale este membrul Lojei Iohanice Româneşti[1], a sec. al XIX-lea. Poziţia sa în Loja Iohanică Românească este de intermediaritate: intermediară între SLAVA-SLAVICI şi CREANGĂ-CREANGA COPACULUI PARADISIAC (Creanga de Aur). Mai exact, I.L.Caragiale trebuie, prin misiunea (primită şi asumată) în cadrul Lojei Iohanice Româneşti - să producă emergenţa curenţilor malefici ai lumii acesteia. Să-i facă evidenţi [...]
Articol originalOMUL VÂNZĂTOR DE DUMNEZEU Poate că aceste cuvinte din titlu sunt prea dure, înfricoşătoare. Oricui i se pot părea astfel. Dar sunt cât se poate de adevărate şi e bine să urmăm adevărul, chiar dacă este incomod. Nu numai Iuda, nu doar soldaţii romani, nu mai marii preoţilor Ana şi Caiafa, sau ai [...]
Articol original